Copii cu autism, în școli de masă din România

În școlile de masă, copiii cu autism încă sunt în număr foarte mic, dar profesorii sunt din ce în ce mai deschiși să se instruiască, pentru a-i ajuta să se integreze.

În România, numărul copiilor cu autism școlarizați este, în continuare, extrem de scăzut. Într-un context neclar – nu există date oficiale privind numărul total de persoane cu autism din țara noastră, însă estimările specialiștilor, în baza datelor de prevalență internaționale, vorbesc de cca 15.000 de persoane – cifrele care există sunt oricum îngrijorătoare: conform Ministerului Educației, doar 1.560 de copii cu tulburare de spectru autist (TSA) din România erau înscriși în învățământul de masă sau special, la nivelul anului școlar 2012 – 2013.

Conform datelor furnizate de Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din București – sector 4 și din 9 județe ale țării – Bacău, Botoșani, Brăila, Neamț, Prahova, Suceava, Tulcea, Vaslui, Vrancea – din cei 485 de copii cu autism cu vârstă școlară, înregistrați în cele 10 centre TSA deschise în cadrul instituțiilor respective, 412 copii (adică 85% dintre copiii înregistrați) nu sunt încadrați în nici o formă de învățământ.

Cauzele școlarizării scăzute a copiilor cu autism constau atât în slaba pregătire a acestora pentru întâlnirea cu mediul școlar, cât și în nivelul scăzut de pregătire a mediului școlar, pentru integrarea elevilor cu această afecțiune. Studiul Atitudinea publicului față de autism, realizat în 2011, pentru Fundația Romanian Angel Appeal, de Gallup și D&D Research, arată că profesorii au reacții diverse față de copilul cu autism, de la compasiune până la respingere. Respingerea apare din teama de a greși în relația cu acesta sau din neliniștea că atenția și resursele îndreptate către copilul cu autism ar putea determina neglijarea nevoilor celorlalți copii din clasă. Cadrele didactice recunosc, în cele mai multe cazuri, că nu se simt suficient de pregătite pentru a face față copiilor cu autism. De asemenea, pe fondul lipsei de informații despre afecțiune, și părinții copiilor tipici se tem că prezența în colectiv a unui copil cu autism ar putea scădea nivelul clasei sau ar periclita integritatea fizică a celorlalți copii. Același studiu arată că, printre motivele reticenței privind integrarea școlară a copiilor cu autism se numără, în egală măsură, lipsa unui curriculum special și dotarea necorespunzătoare a școlilor.

108 profesori au fost instruiți, în această toamnă, în lucrul, la clasă, cu copiii cu autism

Anul acesta, Fundația Romanian Angel Appeal și Centrul de Diagnostic și Consiliere din Islanda au organizat un training specializat, pentru profesori, care a oferit informații mai amănunțite despre autism și despre felul în care copiii cu autism percep lumea, precum și tehnici concrete de lucru, la clasă. Cursul a fost organizat în cadrul proiectului „Comunitate pregătită, copil integrat – suport pentru integrarea școlară și socială a copiilor cu tulburări din spectrul autismului”, finanțat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Proiectul este desfășurat de Fundația Romanian Angel Appeal în parteneriat cu Centrul de Diagnostic și Consiliere din Islanda, cu DGASPC sector 4 București și DGASPC din Bacău, Botoșani, Brăila, Neamț, Prahova, Suceava, Tulcea, Vaslui și Vrancea.

108 cadre didactice din București și din cele nouă județe ale țării – profesori din învățământul de masă și special, învățători dar și profesori de sprijin – au participat la instruirea care a presupus trei zile de formare teoretică și practică. Cea mai mare parte a cursanților aveau la clasă cel puțin un copil cu autism. Tematica a cuprins informații despre afecțiune și informații practice privind structurarea activităților și a jocului, comunicarea, organizarea timpului liber al copiilor, cum poate fi organizată o sală de clasă, colaborarea între profesioniști, rezolvarea problemelor, evaluarea. Cadrele didactice participante au fost selectate în baza aplicațiilor online – al căror număr a fost mult peste așteptări – criteriul determinat fiind însă motivația.

Ce spun profesorii instruiți?

“Este mare nevoie ca toate cadrele didactice să fie informate în legătură cu problemele generate de autism și e mare nevoie ca problema copiilor cu TSA să fie înțeleasă la nivel mondial”

“Înainte a participa la cursuri, cunoștințele despre copiii afectati de autism îmi erau lacunare. În afară de câteva articole citite pe internet, nu am reusit sa parcurg nici o altă lucrare științifică legată de această problemă.

Anul trecut (2014 – 2015), am preluat la clasă o fetiță cu autism. Este singurul copil cu autism cu care am lucrat. Cel mai greu mi-a fost s-o integrez în colectivul de elevi format deja în anul precedent. Acceptarea fetiței a necesitat o perioadă mai îndelungată, deoarece comportamentul ei la ore era total diferit de cel al celorlalți elevi.

Tot ce am aflat la cursurile din această toamnă a fost nou pentru mine. Informațiile mi-au fost de un real folos și mi-au oferit răspunsuri la problemele cu care mă confrunt. Tehnicile prezentate de formatoarele islandeze mi s-au părut foarte bine organizate, inovatoare și practice. Însă cred că munca învățătorului cu elevul cu autism trebuie continuată și în familie. Posibilitatea participării învățătorului la o formare alături de părinții copiilor cu acest tip de tulburări ar însemna un plus pentru procesul de integrare a acestora.

Și mai consider că în clasa în care există un copil cu autism este nevoie, măcar la anumite ore, de un al doilea cadru didactic. În școala unde predau există mulți copii cu cerințe educaționale speciale (CES) iar lipsa unui profesor de sprijin este un dezavantaj. Cred că este mare nevoie de o echipă multidisciplinară, în lucrul cu copilul cu autism, iar această echipă ar trebui formată din învățător, logoped, psiholog și parinte.” – Diana Boboc, profesor învățământul primar și preșcolar, Liceul Tehnologic Adjudeni, Neamț

“Observ o tot mai mare implicare a cadrelor didactice pentru integrarea reală a copiilor cu autism și o disponibilitate a celorlalți copii de acceptare a acestora”

“Aveam multe informații despre autism, întrucât mă documentasem pentru a întocmi o lucrare metodico-științifică pe această temă dar, în timpul cursului am realizat cât de puține lucruri știu și ce domeniu vast de cercetare este.

Ca învățător itinerant și de sprijin, am lucrat cu 3 copii cu autism, integrați în învățământul de masă. Munca într-un colectiv de elevi în care există un copil cu autism nu este ușoară, dar nici imposibilă. Am văzut acest lucru în orele în care îl însoțesc pe copil la activitatea la clasă. Observ o tot mai mare implicare a cadrelor didactice pentru integrarea reală a acestor copii și o disponibilitate a celorlalți copii de acceptare a lor. Acest lucru cred că vine și dintr-o informare a profesorilor, despre această afecțiune. Probleme mari înca mai există cu părinții celorlalți copii din clasă, care manifestă o atitudine nepotrivită față de copiii cu autism (nu toți, evident). La cursul din această toamnă am aflat multe informații practice dar și teoretice. Filmulețele prezentate m-au ajutat să înțeleg mai bine de ce se manifestă într-un anume fel copilul cu autism și care este modalitatea cea mai potrivită de detensionare a unei situații. Și am mai înțeles că e nevoie de mai multă răbdare cu acești copii. Metodele de intervenție prezentate demonstrează că, folosindu-le corect, putem să le formăm acestor copii deprinderi de viață independentă. O parte din materialele prezentate (imagini, jetoane, orar în imagini și multe alte lucruri) le-am putut folosi la activități, dar modalitatea structurată pe centre de interes va fi mai dificil de implementat în învățământul românesc. Este nevoie de mai mult material didactic, colegi învățători și profesori mai toleranți și părinți mai informați și dispuși să accepte diversitatea. Susținere din partea școlii avem; ne sunt puse la dispoziție spațiul pentru desfășurarea unor activități de terapie recuperatorie, imprimantă, computer. Dar, fiind foarte puține cadre didactice de sprijin, avem arondate mai multe școli; grupele sunt numeroase și cu mulți copii în programul terapeutic de recuperare și nu putem aloca suficient timp fiecăruia, pentru ca terapia să fie eficientă. Lucrul într-o echipă multidisciplinară ar fi ideal și benefic pentru acești copii. Ei au nevoie de profesor de sprijin, logoped, consilier școlar, psiholog, medic, părinte.” – Gabi Lavric, învățător itinerant și de sprijin

“Putem recunoaște cu toții că nu este așa de ușor să lucrezi cu acești copii dar, odată ce știi cum să te organizezi, deții mai multe metode de lucru, reușești să realizezi ceea ce ți-ai propus și ai o satisfacție sufletească imensă.”

“Nu dețineam foarte multe informații despre autism, înainte de participarea la curs. Cunoșteam unele elemente de bază care mi-au fost prezentate în timpul facultății. Anul trecut nu am avut nici un copil cu autism la clasă, însă în anul 2015-2016, am 3 copii cu tulburare de spectru autist. Putem recunoaște cu toții că nu este așa de ușor să lucrezi cu acești copii dar, odată ce știi cum să te organizezi, deții mai multe metode de lucru, reușești să realizezi ceea ce ți-ai propus și ai o satisfacție sufletească imensă. După parcurgerea acestui curs, pot spune că mă descurc mult mai bine cu ei, am învățat foarte multe lucruri folositoare. Am obținut foarte multe informații și foarte clare. Am învățat foarte multe metode de lucru care deja dau randament la clasa mea. Mi-a plăcut modul în care a fost organizat cursul, materialele au fost bine structurate, trainerii ne-au ajutat să înțelegem ce înseamnă cu adevărat să ai un copil cu autism la clasă și cum să lucrezi cu el. A fost un curs foarte bine structurat din toate punctele de vedere și, primimd informațiile și în format electronic, am putut să împărtășesc și colegilor din școala metodele de lucru cu copiii care suferă de autism. Ca sa lucrez mai eficient cu acești copii, însă, mi-ar mai trebui materiale. Școala ne sprijină cu materialele necesare, cât de cât, spațiul în care lucrez e suficient, dar nu pot spune ca nu aș mai avea nevoie atât de materiale, cât și de spațiu. Contează foarte mult lucrul în echipa și membrii echipei, pentru a obține rezultatele pe care le dorești.” – Constantin-Ioan Papuc, învățător, Liceul cu Program Sportiv Suceava

“Pentru a integra un copil cu TSA în școala de masă este nevoie de o echipă multidisciplinară, dar să fie vorba despre o echipă funcționala și implicată.”

“Aveam suficiente informații generale despre incidența cauzurilor de autism în rândul copiilor și despre problemele directe cu care se confruntă aceștia în școlile de masă – am terminat facultatea de Sociologie și Asistență Socială. Lucrasem cu trei copii cu autism, dintre care doi erau înalt funcționali. Provocările apar din cauza lipsei personalului din sistemul de învățământ (nici un copil dintre cei cu care am lucrat nu avea profesor insotitor-shadow). Este greu să te împarți între copiii cu probleme și ceilalti. Nu-ți ajunge timpul să te ocupi corespunzător de toate problemele din clasă. Mi-a plăcut foarte mult cum au prezentat lectorii problematica acestor copii, cum ne-au convins să punem accent pe rutina copiilor cu TSA și să ne folosim de ceea ce îi interesează pe ei inclusiv în procesul de predare a lecțiilor (de exemplu, iî înveți țările sau continentele în funcție de rasele de câini). De fiecare dată, lectorii au avut pregătite tot felul de exemple practice și mai ales aplicabile și în cazul nostru. M-au ajutat mult exercițiile practice pentru că am reușit sa asimilez mai bine ce s-a predat, iar materialele pentru suportul vizual al copiilor cu TSA, primite electronic, îmi sunt de un real folos. După curs, am încercat să organizez puțin spațiul, astfel încât să fie mai potrivit pentru unul dintre elevii cu probleme.

Cred că autismul este atât de complex încât niciodată nu vom fi pe deplin pregătiți pentru a face față tuturor provocărilor. Mai cred însă, că toate aceste cursuri care au o componentă practică ne ajută să ne descurcăm din ce în ce mai bine, să-i înțelegem și să-i tratăm corespunzator pe toti acești elevi cu TSA. Ne lipsesc deocamdată (și în primul rând) resursele financiare pentru materiale și amenajarea sălilor și cele legate de personal. Școala se implică atât cât poate și cât cunoaște. Este mare nevoie ca toate cadrele didactice să fie informate în legătura cu problemele generate de autism și e mare nevoie ca problema copiilor cu TSA să fie înțeleasă la nivel mondial. Este îngrijorător că numărul copiilor afectați crește de la un an la altul și noi suntem atât de nepregătiți în a le asigura mediul educațional potrivit (și aici nu este vorba de școlile speciale, pentru că mulți copii cu TSA nu sunt potriviți pentru acest tip de școli; cu puțin ajutor ei se vor descurca foarte bine în școlile de masă). Pentru a integra un copil cu TSA în școala de masă este nevoie de o echipă multidisciplinară, dar să fie vorba despre o echipă funcțională și implicată. Eu o văd formată din părinți, învățător și profesori, profesorul de sprijin sau persoana însoțitoare (shadow), consilierul școlii, logopedul, psihologul, profesorul de educație fizică etc. Această echipă va colabora, după caz și cu directorul unității (pentru aprobabrea diverselor programe etc), președintele comitetului de părinți (pentru sensibilizarea celorlalți părinți), bibliotecara școlii și personalul auxiliar.” – Manuela Cernat-Isachi, Școala Gimnazială nr. 117, București.

http://www.puterea.ro/special/copii-cu-autism-in-scoli-de-masa-din-romania-126512.html

© Romanian Angel Appeal | 1991 - 2017 | Designed by Răzvan Rădulescu