Tuberculoză (TB) reprezintă, la ora actuală, una dintre cele mai serioase ameninţări în domeniul sănătăţii publice, la nivel mondial. România, deşi a înregistrat, în ultimii 10 ani, o sensibilă scădere a numărului de cazuri, continua să se situeze pe primul loc în UE, din punct de vedere al incidentei tuberculozei: în fiecare an, aproximativ 1.500 de persoane îşi pierd viaţa, iar alte 20.000 de persoane se îmbolnăvesc de tuberculoză, cele mai multe, din rândul populaţiei active (15-54 de ani).
În ultimii ani, România se confruntă cu o nouă provocare, reprezentată de tuberculoză multidrog rezistentă (TB-MDR) şi de tuberculoză extrem de rezistentă la tratament (TB-XDR), numărul de cazuri noi de TB-MDR în România fiind estimat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii la aproximativ 1.000, în fiecare an.
Apariţia rezistenţei la medicamentele anti-tuberculoase majore transformă aşadar tuberculoza, dintr-o boală vindecabilă, într-o boală greu curabilă sau chiar incurabilă. Mai mult decât atât, în România, diagnosticarea tuberculozei se face în majoritatea cazurilor cu întârziere, fapt ce creşte riscul contagios şi al dezvoltării unor forme mai severe de boală.
Mai mult decât atât, din cauza lipsei susţinerii pacienţilor, prin măsuri sociale adecvate, dar şi din cauza problemelor de management al medicamentelor anti-TB, doar 1 din 5 pacienţi cu TB-MDR din ţara noastră se vindecă, sporind riscul de epidemie.
La ora actuală, România este pe punctul de a deveni focar de infecţie cu TB, TB-MDR şi TB-XDR în Europa.