La început de septembrie, îndemnam Curtea Constituţională a României să aibă în vedere atât recomandările internaţionale cât şi efectele negative pe care înlocuirea, în Legea 272 / 2004, a “educaţiei pentru sănătate” cu sintagma inadecvată de “educaţie sanitară” o are asupra educaţiei şi dezvoltării copiilor şi adolescenţilor.
Conceptul propriu-zis de educație sanitară este unul caduc, specific sistemului medical din perioada totalitarismului comunist, neaplicabil medicinei și învățământului public din secolul XXI. Nu întâmplător, legea 3/1978 cu privire la educația sanitară a populației a fost abrogată în anul 2006, fiind înlocuită cu legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Educația sanitară are ca scop însușirea de către populație a cunoștințelor necesare cu privire la igiena individuală, a mediului, alimentația rațională, prevenirea îmbolnăvirilor, evitarea abuzului de medicamente, pentru formarea deprinderilor igienice, cunoașterea principalelor semne de boală și acordarea, în caz de nevoie, a primului ajutor.
Astăzi, tot ceea ce ține propriu-zis de așa-zisa „educație sanitară” privește parțial și limitativ educația profesională a personalului medical, neavând nimic de a face cu informațiile și deprinderile în materia educației pentru sănătate pe care elevii trebuie să le deprindă în mediul școlar și extra-școlar.
Împreună cu peste 40 de organizaţii neguvernamentale din domeniile educaţie, sănătate, social, tineret și drepturile omului, am semnat şi transmis Curţii un amicus curiae privind necesitatea ca drepturile fundamentale ale omului să fie applicate, pentru garantarea accesului efectiv al elevilor la educaţie în domeniul sănătății, inclusiv în aria sănătății sexuale și reproductive.
Reducerea educației sexuale la distribuirea de informații cu privire la igiena personală, stil de viață activ și practicarea sporturilor în cadrul educației școlare va avea ca efect privarea elevilor de informații care să contribuie la prevenirea infecțiilor cu transmitere sexuală, inclusiv HIV, și a sarcinilor nedorite, exact opusul a ceea ce este statuat în articolul 46 al legii 272/2004. Va avea ca efect, de asemenea, neglijarea totală a învățării deprinderilor sănătoase de viață în materia sănătății sexuale și reproductive precum înțelegerea și gestionarea emoțiilor și a relațiilor, respectul de sine și al partenerilor, egalitatea de gen, prevenirea și combaterea stereotipurilor și prejudecăților, prevenirea și combaterea violenței sexuale.
Ieri, 24 septembrie, îmbătrânita Curte Constituţională a României a demonstrat, încă o dată, că expertiza, dreptul internaţional şi dovezile ştiinţifice nu cântăresc cât opiniile grupului de rugăciune din Parlamentul României.
Membrii CCR au decis că modificările aduse Legii nr. 272/2004 privind protecţia și promovarea drepturilor copilului, care au eliminat obligativitatea educaţiei pentru sănătate din şcoli, deşi ne aruncă înapoi în timp, sunt constituţionale.
„Convenția Consiliului Europei privind Protecția Copiilor împotriva Exploatării și Abuzurilor sexuale („Convenția de la Lanzarote”) impune statelor „să se asigure că copiii, în timpul învățământului primar și secundar, primesc informații cu privire la riscurile exploatării sexuale și abuzurilor sexuale, precum și asupra mijloacelor de a se proteja”, adaptate capacității lor de înțelegere. În mod evident, un asemenea tip de educație nu se poate reduce la „educația sanitară”. Importanța educației sexuale pentru a preveni copiii să cadă pradă infractorilor sexuali, mai ales în mediul online și având în vedere și noile contexte generate de pandemia COVID-19, ar trebui să fie una sporită.”
Rămâne ca, pe mai departe, copiii şi adolescenţii să-şi adune informaţiile despre prevenirea bolilor cu transmitere sexuală, a sarcinilor nedorite, identificarea abuzurilor şamd, în cel mai bun caz de pe site-uri serioase, în cel mai rău caz din curtea şcolii, de la alţi colegi sau prieteni, cu surse de informaţii neverificate şi de multe ori greşite.
Găsiţi la linkul de mai jos textul integral al amicus curiae trimis către CCR: