La începutul lunii octombrie am discutat despre acest subiect cu simpaticele noastre musafire de la Gesundheitsamt Frankfurt am Main, adică autoritatea de sănătate publică a orașului Frankfurt.
După ore de împărtășit experiențe, avem și câteva concluzii – valabile atât pentru România, cât și pentru Germania.
➡ Nu este suficient ca statul să stabilească că asigurările de sănătate sunt obligatorii. Sunt necesare mecanisme și pentru cei care rămân în afara sistemului – persoane care muncesc fără contract, persoanele care nu au venituri pentru perioade mai lungi sau mai scurte, imigranții fără forme legale.
➡ Organizațiile caritabile se pot implica plătind ocazional tratamente pentru neasigurați, dar nu este o soluție sustenabilă acolo unde numărul neasiguraților crește (prin migrație, prin reducerea veniturilor sau pierderea locurilor de muncă).
➡ Atunci când nu investim mult în prevenire, cheltuim foarte mult pe îngrijire de specialitate și pe spitalizare.
➡ A investi în sănătate pentru neasigurați nu este întotdeauna o chestiune de (lipsă de) resurse. Uneori decizia este mai degrabă dictată de voința politică și de opinia publică.
Vizita de schimb de experiență a fost realizată cu finanțare din partea programului Erasmus Plus.
Cu prilejul acestei vizite, ne-am exersat și abilitățile lucrului digital și am pus în funcțiune laboratorul digital al Fundației, care ne-a permis să organizăm toate sesiunile în format hibrid, cu participare în sală și de acasă. Astfel, am oferit o experiență de învățare, având în același timp grijă de colegii și colaboratorii noștri.