Una dintre cele mai active organizaţii în lucrul cu persoanele fără adăpost din Bucureşti este Organizaţia Salvaţi Copiii. Studiul «Evaluarea fenomenului copiii şi tinerii străzii», realizat în 2014, estimează numărul aproximativ de 1.100 copii şi tineri (cu vârsta între 0 şi 35 de ani) aflaţi pe stradă, temporar sau permanent, la nivelul municipiului Bucureşti.

Majoritatea persoanelor care se află permanent în stradă au ajuns în această situaţie după ce au fugit de acasă sau din centre de plasament, după ce au fost izgonite de acasă sau externate din instituţii de protecţie, iar aproximativ 8% dintre acestea afirmă că sunt (sau au fost) bolnave de tuberculoză.

Pentru a contribui la controlul epidemiei de TB în rândul persoanelor vulnerabile, Organizația Salvați Copiii derulează proiectul “Identificarea activă a persoanelor fără adăpost bolnave de TB şi oferirea de servicii integrate pentru creşterea aderenței la tratament” – finanțat de Fondul Global de Luptă Împotriva SIDA, Tuberculozei şi Malariei în cadrul Grantului ROU-T-RAA, implementat de Fundaţia Romanian Angel Appeal (RAA).

Organizaţia Salvaţi Copiii, în calitate de Subrecipient al Fondului Global și-a propus să contribuie la reducerea incidenței TB în rândul persoanelor fără adăpost prin activităţi de informare cu privire la TB, identificarea şi referirea către sistemul medical a suspecţilor TB, precum şi prin oferirea de servicii integrate în vederea creşterii aderentei la tratament a persoanelor diagnosticate cu TB.

Trăind în condiții grele, în locuințe improvizate, fără strictul necesar sau chiar în stradă, adăpostindu-se iarna în canale, iar vara în parcurile din preajma zonelor centrale, persoanele fără adăpost sunt o categorie extrem de vulnerabilă la îmbolnăvirea de tuberculoză.

În România, definiţia oficială[i] ne spune că „persoanele fără adăpost reprezintă o categorie socială formată din persoane singure ori familii care, din motive singulare sau cumulate de ordin social, medical, financiar economic, juridic ori din cauza unor situaţii de forţă majoră, trăiesc în stradă, locuiesc temporar la prieteni sau cunoscuţi, se afla în incapacitate de a susţine o locuinţă în regim de închiriere ori sunt în risc de evacuare, se află în instituţii sau penitenciare de unde urmează ca, în termen de 2 luni, să fie externate, respectiv eliberate şi nu au domiciliu ori reşedinţă”.

Cu toate că în mod obişnuit sunt considerate persoane fără adăpost doar persoanele lipsite de un acoperiş sau de o locuinţă, este necesar să luăm în considerare ca facând parte din aceiaşi categorie şi persoanele cu locuinţe neadecvate sau nesigure. Prin prisma riscurilor pentru sănătate, în special în ceea ce priveşte transmiterea bolilor contagioase, locuirea inadecvată (condiţii improprii, suprapopulate, locuinţe neconvenţionale), expune persoanele la riscuri similare ca şi lipsa locuinţei sau a acoperişului.

În Bucureşti, există conform estimărilor, o populaţie de aproximativ 5000 de persoane fără adăpost la care se observă o vizibilă formă de sărăcie şi excluziune socială, ce poate conduce la insecuritate fizică, emoţională şi psihică, excluziune profesională, discriminare și degradare vizibilă a stării de sănătate. De asemenea, aceste persoane prezintă o serie de factori care le fac vulnerabile la transmiterea tuberculozei (TB): alimentaţia deficitară, condiţii de locuit improprii, supraaglomerarea locuinţelor, lipsa accesului la servicii medicale etc.

Într-o analiză situaţiei actuale a persoanelor fără adăpost, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) prezintă faptul că există un nivel scăzut de acces la servicii medicale, sociale şi educaţionale, cărora li se adaugă şi o scădere rapidă a calităţii vieţii, ca urmare a dezvoltării de numeroase comorbiditaţi, alcoolism, consum de droguri dar şi boli psihice.

Conform OMS, Strategiei Naţionale de Control al TB 2015-2020, dar şi altor rapoarte şi studii, persoanele fără adăpost reprezintă una dintre categoriile de populaţie vulnerabile la TB şi un grup care necesită atenţie specială.

În România, Strategia Naţională de Control al TB 2015-2020, include activităţi de depistare activă şi de îmbunătăţire a sprijinului şi creştere a aderenței la tratament, destinate persoanelor fără adăpost, unul din grupurile cu risc ridicat de îmbolnăvire TB menţionate în strategie, alături de deţinuţi, utilizatori de droguri injectabile şi persoane sărace din mediul rural/urban.

Tuberculoza afectează negativ vieţile a mii de oameni, iar cei mai expuşi sunt cei din grupuri defavorizate – copii, persoane cu situaţie materială precară, persoane fără adăpost.

Pentru a putea identifica persoanele bolnave de tuberculoză și a interveni într-un timp cât mai scurt, echipa Salvați Copiii, formată din asistenți sociali, psihologi și jurist, se deplasează zilnic în stradă/comunități defavorizate și îi informează pe cei care locuiesc în aceste zone despre tuberculoză. Ei discută despre simptome și despre modul în care pot fi sprijinite persoanele care descoperă că experimentează aceste simptome.

Pentru ca intervenția să aibă rezultate bune, cel mai important este să se creeze o legătura bazată pe încredere între persoanele suspecte sau bolnave de tuberculoză și echipa Salvați Copiii. Climatul de încredere pe care încercăm să îl construim încă de la prima întâlnire, se bazează pe o atitudine respectuoasă și constantă din partea asistentului social/psihologului. Implicarea acestuia, precum și consecvența (respectarea promisiunilor, comunicarea directă și frecventă) de care dă dovadă, facilitează adaptarea bolnavului la situația lui și îl motivează pentru urmarea tratamentului. Monitorizăm pacientul, suntem atenți la nevoile acestuia și oferim suport ori de câte ori este cazul.

Echipa Salvați Copiii

Este dificil să capeți încrederea unui grup de persoane care trăiește în stradă sau în comunități defavorizate, dar cu consecvență și cu o atitudine care să îi arate respect beneficiarului, acest lucru este realizabil.

După începerea tratamentului, majoritatea pacienților beneficiază de tratament sub directă observație (DOT), datorită echipei formată, atât din personalul de la Salvați Copiii, personalul medical de la dispensarele de specialitate, cât și a educatorilor între egali. Pentru a putea depăși disconfortul pe care medicamentele îl provoacă, dar și pentru a sprijini bolnavul să aibă o alimentație corespunzătoare, lunar le sunt oferite tichete sociale și suplimente farmaceutice care diminuează starea de rău general dată de tratament. De asemenea, pe toată perioada tratamentului bolnavii beneficiază de ajutorul psihologului.

Conform tuturor strategiilor și recomandărilor, persoanele fără adăpost reprezintă unul din cele mai vulnerabile grupuri, fiind expuse excluziunii sociale, bolilor cornice și sărăciei. Din acest motiv, Fondul Global de Luptă Împotriva SIDA, Tuberculozei şi Malariei pune accent pe categoriile de populație care, în mod obișnuit, au mai puține șanse în accesarea de servicii, reprezentând o resursă importantă ce vine în sprijinul acestora.

Vizitele de monitorizare din teren ne-au demonstrat că pe lângă capacitatea de implementare și de management a cazurilor, echipa Salvati Copiii dă dovadă de multă implicare, devotament, seriozitate și pozitivism în rezolvarea problemelor de ordin medical, social, educațional și/sau juridic. Ne bucurăm să îi avem alături de noi în lupta împotriva tuberculozei!

Andrei Dobre – Ofiter Monitorizare si Evaluare, RAA

Pentru ca un număr cât mai mare de persoane fără adăpost diagnosticate cu tuberculoză să termine tratamentul cu succes, este nevoie de o cooperare strânsă între echipa socială, cea medicală, bolnav și familia acestuia. Fiind vorba de persoane foarte sărace, sprijinul material (mai ales în alimente) este foarte important. De asemenea, informarea constantă în rândul persoanelor fără adăpost cu privire la tuberculoză și la faptul că există servicii specializate gratuite, poate fi un factor determinant în prezentarea la testare atunci când o persoană prezintă simptome de tuberculoză.

 

Despre Organizaţia Salvaţi Copiii

Salvaţi Copiii România este o organizaţie neguvernamentală, de utilitate publică, nonprofit, care militează activ pentru drepturile şi protecţia copilului în România, din 1990, în acord cu prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului. Programele Organizaţiei sunt adresate tuturor copiilor, cu o atenţie deosebită către cei aflaţi în situaţii dificile - copiii din comunităţile dezavantajate, copiii victime ale violenţei, exploatării prin muncă, traficului sau neglijării, copiii refugiaţi etc. În cei 25 de ani de activitate, peste 1.150.000 copii au fost implicaţi în campaniile şi programele desfăşurate de Organizaţie. Salvaţi Copiii România este membru al Save the Children Internaţional, cea mai mare organizaţie independentă din lume care promovează drepturile copilului şi care cuprinde 30 de membri şi desfăşoară programe în peste 120 de ţări.
 
[i] Legii asistentei sociale nr. 2929/2011
© copyright foto: Organizația Salvați Copiii

© Romanian Angel Appeal | 1991 - 2017 | Designed by Răzvan Rădulescu