Nevoi identice, răspunsuri diferite!

În perioada 16-21 octombrie, 2 angajaţi ai Fundaţiei RAA au participat la o vizită de studiu în şcolile de masă din Reykjavik, Islanda, pentru a înţelege modul în care se lucrează cu copiii cu TSA de mai bine de 20 de ani, precum şi care este paradigma de învăţare a acestui sistem.

untitled-1

Orice încercare de a face o comparaţie cu sistemul educaţional românesc este inoportună, având în vedere diferenţele culturale şi geopolitice în care cele două state s-au dezvoltat  după cel de-al Doilea Război Mondial. Pe de o parte vorbim de România, o ţară într-o perioadă de tranziţie, cu nenumărate încercări de reformă a sistemului de învăţământ de masă, precum şi cu o serie de factori care contribuie la menţinerea segregării, precum şi creşterea inegalităţilor sociale. Este o realitate faptul că în ultimii ani sunt din ce în ce mai multe cazuri de copii diagnosticaţi cu tulburări din spectrul autist aşa cum este o realitate şi faptul că în momentul de faţă şcolile de masă nu sunt pregătite să lucreze cu aceştia. Numărul limitat de specialişti, care să lucreze cu astfel de copii, resursele limitate precum şi numărul limitat de centre de diagnostic sau de resurse pentru familiile care întâmpină dificultăţi cresc inegalităţile. Modul în care este conceput sistemul educaţional românesc generează individualism şi nicidecum deschidere şi adaptare la nevoile elevului.

De cealaltă parte, Islanda, o ţară aflată printre ţările care au cel mai bun nivel de trai, o economie dezvoltată, sisteme funcţionale, precum şi un tip de stat al bunăstării care oferă protecţie socială şi măsuri de integrare tuturor cetăţenilor, indiferent de gradul de dezvoltare la nivel individual. Sistemul educațional a fost conceput pentru a răspunde nevoilor elevilor şi a se dezvolta/adapta la cerinţele comunităţii pe care o deserveşte. Paradigma principală a sistemului este de a genera abilităţi de viaţa independentă, abilităţi sociale precum şi abilităţi practice în câteva domenii tradiţionale (ţesut, gătit, tâmplărie şi arte plastice). Practic, şcoala islandeză nu şi-a propus să scoată genii, ci şi-a propus să formeze oameni capabili să se integreze în societate, indiferent cum va arăta aceasta peste 20 sau 50 de ani.

vizita_islanda_2016_raa_6 vizita_islanda_2016_raa_2 vizita_islanda_2016_raa_4

Povestea claselor integrate („Unit”) este cât se poate de simplă şi a pornit de la nevoie. Principala nevoie a fost aceea de a adapta şcolile de masă, astfel încât să poată integra copiii cu TSA. Municipalitatea din Reykjavik a alocat bugetul necesar pentru dezvoltare a cinci unităţi speciale, unităţi aflate în mijlocul şcolii, în centrul tuturor. Practic, fiecare scoală a oferit spaţiul necesar desfăşurării activităţilor, au fost angajaţi specialişti şi profesori de sprijin şi au fost achiziţionate toate materialele necesare în lucrul cu copiii. Toate unitățile vizitate lucrau cu un număr de maxim 9 copii cu TSA şi erau în medie 6-7 angajaţi, care îşi dedicau cele 8 ore pentru a lucra cu aceştia. Cu toate că fiecare copil este alocat unei clase de masă, programul zilnic şi săptămânal al acestuia a fost adaptat nivelului şi nevoilor sale, având astfel diferite ore cu clasa, ore cu grupul restrâns de colegi din clasa integrată şi ore de unu la unu cu unul dintre specialişti. Unitatea de la nivelul fiecărei şcoli era dotată cu spaţii pentru fiecare copil, cu zone de relaxare, zone de servit masa şi zone de studiu precum şi cu toate materialele necesare, astfel încât actul pedagogic să se realizeze în modul optim.

vizita_islanda_2016_raa_8

Din cele discutate cu coordonatorii şi cu profesorii din aceste şcoli, toată lumea şi-a asumat faptul că există această provocare a copiilor cu TSA şi din acest motiv atât ei, cât şi conducerea şcolilor precum şi municipalitatea susţin funcţionarea unităților din dorinţa de a oferi acestor copii şi tineri şansa la o viaţă independentă şi integrarea în societate.

Discuţia despre integrare este una lungă, însă scopul vizitei a fost de identifica elemente tehnice şi practice cu privire la înfiinţarea unor clase speciale integrate în școala de masă, clase care se doresc a deveni o adaptare la contextul românesc şi astfel discuţiile s-au purtat în jurul detaliilor legate de funcţionarea acestor unități.

Una din observaţiile majore din aceste vizite a fost legată de lejeritatea actului învăţării şi de plăcerea de a preda. Atât profesorii, cât şi elevii (de orice fel) păreau că fac asta de drag şi că şcoala este un loc în care nu te duci pentru că „trebuie”, ci pentru că e distractiv și util, are legătură cu prieteniile şi colegialitatea şi pentru că acceptă diversitatea.

vizita_islanda_2016_raa_9 vizita_islanda_2016_raa_7 vizita_islanda_2016_raa_5 vizita_islanda_2016_raa_3

În ceea ce priveşte transpunerea acestei practici la nivelul unei şcoli de masă din România, am identificat multe bariere de ordin legislativ dar şi de ordin socio-cultural. Din acest motiv este necesară o abordare de tip pilot în câteva scoli din România, acesta fiind motivul pentru care se va încerca formarea lor în cadrul unor proiecte. Despre proiecte dar şi paşii de urmat în anii următori mai avem multe de spus şi de recuperat faţă de Islanda sau alte state care au o strategie de de-desegregare, strategie pe care o urmăresc cu acţiuni concrete şi punctuale dar şi cu un buget aparte.

În loc de încheiere redam un citat dintr-o discuţie cu o elevă a unei şcoli de masă şi care lucra din când în când, ca voluntar, cu un coleg de-al ei, un coleg cu TSA: “îmi place la şcoală pentru că este frumos, este amuzant, oamenii sunt drăguţi cu noi şi facem o grămadă de chestii interesante… îmi place că este aşa!”

© Romanian Angel Appeal | 1991 - 2017 | Designed by Răzvan Rădulescu